Zona optimă pentru învățare



Care este starea optimă a elevului pentru a învăța cel mai eficient?


De-a lungul unei zile ne aflăm într-o multitudine de stări ale minții, de la plictiseală, la încântare, apoi iar la frustrare și tot așa. Psihicul nostru parcurge tot timpul o largă paletă emoțională. V-ați întrebat vreodată care din aceste stări este mai potrivită pentru a învăța? Care stare ar fi cel mai bine să o găsim cel mai adesea într-o sală de clasă pentru ca elevii să aibă cel mai mare beneficiu de pe urma lecției?

Fiecare dintre noi știe că sunt stări emoționale în care învățarea este foarte dificilă, aproape imposibilă și există stări emoționale în care învățarea se produce instantaneu, fără vreun efort și durează toată viața. Care sunt acele stări, cum putem să reproducem în clasă stările emoționale care încurajează învățarea? Psihologia științifică realizează studii prin care se clarifică impactul pe care îl au emoțiile asupra învățării, înțelegerii, memorării și performanței școlare în general.

Concluziile studiilor de până acum spun că este necesar un amestec echilibrat de emoții pentru a optimiza învățarea iar în amestec nu sunt neapărat doar emoții pozitive. Emoțiile negative, în cantitate potrivită pot avea un rol productiv în învățare. Să luăm un exemplu: confuzia. Într-un mediu corespunzător, confuzia poate motiva un elev să facă un efort de înțelegere, să caute informații ajutătoare, să-și modifice perspectiva asupra problemei și la final să producă o învățare mai profundă. Mintea noastră încearcă să rezolve confuzia, să iasă din această situație și, dacă motivația este corectă, dacă facilitatorul (vezi noul rol al profesorului) sprijină acest proces, elevul reușește să rezolve confuzia prin înțelegere. Dar dacă profesorul nu-și înțelege noul rol și continuă să furnizeze informații, el mărește confuzia și descurajează elevul de a găsi calea spre rezolvare iar acesta renunță să mai înțeleagă, cel mult învață superficial lecția și rezolvă confuzia prin evitare.

Există chiar studii realizate (vezi referințele de mai jos) care demonstrează că nu există învățare fără un pic de confuzie. Elevii nu pot internaliza concepte abstrace (fizică, matematică) dacă nu trec printr-un moment de confuzie care duce la o mai mare concentrare și la un efort de învățare. Doar trecerea peste un obstacol intelectual duce la învățare. Alt studiu (vezi referințe) arată că elevii nu învață sau nu înțeleg mai bine un fenomen fizic doar urmărind un experiment. Ceea ce face diferența este profesorul care trebuie să-i conducă spre confuzie cerându-le să explice fenomenul și apoi arătându-le că părerea lor a fost greșită/incompletă. De-abia atunci elevii învață pentru a-și rezolva confuzia. Pe de altă parte un grad prea mare de confuzie, o situație fără ieșire duce la abandon și la superficialitate.

Rezolvarea confuziei prin înțelegere și apoi învățare duce la momente de euforie, la stări denumite "eureka". Stări în care creierul eliberează endorfine făcându-ne să ne simțim bine. Elevii care au trecut prin astfel de stări le vor căuta toată viața. Aceste stări sunt mai valoroase și mai intense decât orice substanță chimică (aclool, tutun etc.) și sunt o sursă extraordinară de energie mentală și tenacitate. Profesorul care reușește să inducă astfel de stări emoționale la elevii lui duce pedagogia la nivel de artă. Iată cum cel mai important rol al profesorului nu mai este de a furniza informații. Acum informația este disponibilă peste tot, copiii au toate bibliotecile lumii în buzunar, dar cine le induce starea emoțională idelă pentru învățare? Ce îi face ca în loc să caute stari euforice în jocuri electronice cvasi-inutile, să descopere lumea căutând informații pentru a-și rezolva confuziile?

Emoțiile pozitive sunt considerate facilitatoare de învățare. Buna dispoziție, entuziasmul, atmosfera bună din clasă sunt esențiale pentru învățare. În schimb, prea multe emoții pozitive și prea intense duc la o concentrare scăzută și deci la imposibilitatea de a învăța. Puțină plictiseală este inevitabilă în procesul de învățare. Transmiterea informației este anevoioasă, durează. Conținutul trebuie să fie potrivit pentru nivelul elevului de răbdare. Prea multă plictiseală duce la pierderea concentrării dar o cantitate mică duce la contrastarea zonelor interesante, la scoaterea lor în evidență, la căutarea problemelor provocatoare și în final la rezolvare, înțelegere și încântare.

Iată cum un echilibru mereu schimbător între multiple emoții duce către învățare. În acest caz, rolul major în conducerea acestui proces emoțional îi revine profesorului. Cei care înțeleg importanța magistrală a emoțiilor elevilor reușesc să formeze oamenii viitorului. Cei care se limitează însă la rolul profesorului de acum 30 de ani, vor fi nemulțumiți permanent de performanțele elevilor, vor da vina pe sistem, pe manuale, pe generația actuală și pe gadget-uri și nu vor înțelege că am intrat cu toții, elevi, părinți, profesori într-o eră post-informațională în care informația este abundentă iar accesul la ea (aproape) gratuit. Informația este acum o comoditate, așa ca apa sau ca electricitatea, importantă dar totuși disponibilă non-stop. Ceea ce este necesar acum sunt valorile, echilibrul, emoțiile corecte, tehnica de învățare, forma de prezentare, orientarea potrivită, talentul, tenacitatea, disciplina muncii.


În toate cursurile pe care le realizăm, ținem cont de zona emoțională optimă de învățare a copiilor, atât prin cursurile de experimente Experimentați! cât și în platforma de învățare a matematicii mquest.ro.

Referințe